Ce este mai puternic si pretios in Univers?

“I would say that anyone who acts without paying attention to what he is doing is wasting his life. I’d go as far as to say that life is denied by lack of attention, whether it be to cleaning windows or trying to write a masterpiece.” Nadia Boulanger *

Ati auzit vreodata “Besame mucho”? Bineinteles ca ati auzit-o: e una dintre melodiile cele mai celebre din lume si, se pare, cea mai inregistrata din toate vremurile.

Desigur stiti si cuvintele: “Besame, besame mucho, como si fuera esta noche la ultima vez…” si implicit, senzatia de senzualitate si pasiune pe care o sugereaza: intr-adevar, cum ati face dragoste cu cineva la care tineti, daca ati sti ca ar putea sa fie ultima data?

Un aspect interesant legat de melodia aceasta – care in schimb nu este cunoscut de toti – este ca atat textul cat si muzica au fost scrise in 1940 de Consuelo Velasquez, o pustoaica mexicana de nici 16 ani la vremea respectiva si care – dupa declaratiile ei – inca nu sarutase vreun barbat… Cand se spune cat de puternice pot fi arta si imaginatia…

Oricum, cred ca merita discutat putin pe tema asta. Da, suntem cu totii de acord ca atunci cand stim ca o anumita experienta – din diferite motive – devine rara, limitata sau chiar unica, dintr-o data se transforma in ceva pretios care merita toata atentia noastra si de care incercam sa ne bucuram cu toata intensitatea posibila.

Si asta chiar daca e vorba de ceva aparent extrem de banal: daca, datorita unui accident de masina v-ati gasit blocati cu picioarele in gips, cu cat dor v-ati gandi la vremurile frumoase in care puteati sa mergeti? Si daca, dupa luni de zile de stat in casa si o perioada grea de reeducare, ati fi in stare sa iesiti si sa faceti o mica plimbare, cat de fantastica ar fi senzatia de a fi din nou pe picioare? Cat v-ati bucura de experienta? Cat de minunat vi s-ar parea orasul? Cu cata placere v-ati uita la orice detaliu?

Toate acestea se datoreaza bineinteles unui simplu principiu psihologic prin care mintea noastra are tendinta de a nu pretui prea mult ceea ce avem la indemana, de a-l considera de fapt un fel de “drept” si de a da mai multa valoare la ceea ce nu avem. Asa ca de multe ori e nevoie de o pierdere – sau de constientizarea posibilitatii unei pierderi – pentru a intelege cat de pretios este orice lucru pe care noi il consideram firesc.

De fapt, in societatea noastra opulenta, traim un adevarat paradox: avem din ce in ce mai multe bunuri si experiente dar, fiindca le consideram banale si normale, nu ne mai ofera nici o bucurie.

Numai doua dintre multe exemple posibile:

– cand eram copil, capsune si cirese se mancau in mai, struguri in septembrie, portocale in decembrie, samd, iar in fiecare an cand tata aducea fructele noi acasa, asta era o sursa de bucurie pentru toata familia; inca imi amintesc cu cata pofta asteptam sa vina luna mai sa prindem prima muscatura de capsuni. Acum pot sa merg in supermarket si pot sa iau orice fruct vreau in orice perioada a anului. Mda, foarte comod, dar…unde mai este bucuria?

– azi, oriunde mergem, suntem inconjurati de muzica: in teatre, discoteci si baruri evident, dar si in magazine, metrou, pe strada, acasa,… mereu e un radio, un televizor, un casetofon… si daca nu este avem iPod cu casti. Nu reusim sa concepem o lume fara muzica. Si totusi… pana acum o suta de ani nu era asa. Lumea era tacuta. Reusiti sa va imaginati? Daca cineva vroia sa asculte muzica, trebuia sa fie cineva care o canta. Cine nu locuia in oras putea sa stea luni, ani de zile fara sa asculte nici o melodie, in afara vreunui cantec, duminica la slujba.

Puteti sa va inchipuiti ce efect ar fi avut asupra unui om simplul fapt de a asculta o simfonie sau o opera? Ce experienta fantastica si unica, stiind in plus ca oricum acel moment se va pierde pentru ca nu se poate fixa si va exista numai in amintiri? Cu cata atentie si concentrare ati asculta fiecare nota?
(imi vine in minte, ca fapt divers, ca Wagner a primit partitura de la Simfonia a Noua lui Beethoven cand avea 20 de ani si a reusit in sfirsit s-o asculte cand a avut 40… )

Ceea ce este interesant in toata discutia asta este ca ceea ce se schimba nu este experienta in sine (sa fie vorba de sex, de muzica, de mancare, samd), ci numai perceptia noastra; asta inseamna ca pentru a trai o experienta fantastica, plina de bucurie si pasiune, nu este nevoie de o experienta anume, ci de o simpla schimbare de perceptie: adica, ajunge sa dorim sa fie asa, ajunge sa dam toata atentia momentului prezent!

Stiu, traim intr-o societate in care avem de toate, telefonul suna intr-una, mii si mii de treburi zilnice mai mult sau mai putin importante se lupta pentru a atrage atentia noastra, mesajele publicitare tipa intr-una “Uita-te la mine”, iar mintea noastra e mereu ocupata cu “altceva”, mereu avem senzatia ca fericirea este “in alta parte”, cu rezultatul de a fi mereu intr-o stare de apatie si plictiseala.

Mobilul este exemplul perfect pentru a ilustra aceasta distragere permanenta a atentiei, de a pretui mai mult un posibil “altceva” decat situatia prezenta: de cate ori vi s-a intamplat sa iesiti cu prietenii, iar apoi mereu cineva din gasca vorbeste la mobil cu “altcineva”?

Cineva a scris ca raiul este aici si acum si daca nu ni se pare, asta se datoreaza faptului ca nu suntem niciodata intr-adevar aici si acum; si numai cand circumstantele ne-o impun reusim sa constientizam cat de pretios este fiecare lucru, fiecare moment pe care il traim si pe care tot il neglijam prin lipsa noastra de atentie.

Am scris in alta parte ca atunci cand concentram atentia noastra asupra unui lucru ii dam puterea, iar cand oferim atentie cuiva ii ridicam nivelul de energie (de fapt orice ritual magic nu este decat o metoda pentru a concentra atentia); si, tocmai pentru ca ridica energia si o directioneaza, atentia poate fi forta cea mai mare din Univers, de care depinde in sfirsit realitatea noastra perceputa.

Asadar, data urmatoare cand facem dragoste, mancam ceva, ne jucam cu copilul, stam de vorba cu cineva, ne uitam la ceva, ne plimbam sau pur si simplu “stam”, de ce nu incercam sa-l facem “como si fuera esta noche la ultima vez”?

Daca reusim asa ceva, inseamna ca am mai facut un pas – mare, de data asta – spre intelegerea magiei.

Un salut,

Bruno – www.brunomedicina.com

* “As spune ca cineva care actioneaza fara a pune atentie in ceea ce face isi iroseste viata. As merge chiar mai departe si as spune ca insasi viata este negata de lipsa de atentie,indiferent ca vorbim de a a curata ferestra sau de incercarea de a crea o capodopera.”… Nadia Boulanger

Nota: Nadia Boulanger, chiar daca putin cunoscuta publicului larg, este fara indoiala una dintre femeile cele mai extraordinare din secolul trecut. Pentru cine vrea sa afle mai multe: Click aici.

Publicat pe http://www.kudika.ro/articol/expertii-kudika/6574/Ce-este-mai-puternic-si-pretios-in-Univers.html

Be Sociable, Share!
0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *