Șahul este adesea considerat o modalitate excelentă de a dezvolta gândirea strategică: stabilirea unui obiectiv, elaborarea unui plan pentru atingerea acestuia, anticiparea mutărilor și contra-măsurilor adversarului, evaluarea resurselor disponibile și adaptarea continuă a strategiei pe măsură ce situația evoluează.

Totul sună foarte frumos, cu excepția faptului că are relativ puțin de-a face cu viața reală: șahul este ceea ce numim un joc cu informație perfectă: regulile sunt clare și se aplică în mod egal tuturor, obiectivul este perfect definit, adversarul este ușor de identificat, nimeni nu poate trișa și, mai presus de toate, în orice moment putem vedea poziția exactă a fiecărei piese de pe tablă.

În viața reală, însă, regulile sunt adesea neclare și, chiar și atunci când sunt clare, nu toată lumea le respectă; obiectivele se schimbă continuu, nu este întotdeauna ușor să faci diferența între prieteni și dușmani, informațiile sunt incomplete sau chiar false, iar un număr surprinzător de factori scapă complet de sub controlul nostru. Nu este de mirare că, atât în război, cât și în afaceri, una dintre cele mai mari provocări este pur și simplu să înțelegem ce naiba se întâmplă.

Imaginează-ți că joci pe o tablă de șah uriașă din care poți vedea doar un colț minuscul, cu piese pe care nici măcar nu le poți deosebi dacă sunt albe sau negre, în timp ce, dintr-odată, o turn apare din senin și îți capturează regina mișcându-se în diagonală, iar tocmai când ai elaborat în sfârșit o strategie decentă, vine cineva, lovește cu mâna tabla de șah și împrăștie toate piesele.

Aceasta, aș spune, este o reprezentare destul de realistă a vieții de zi cu zi.

Cu toate acestea, cred că șahul ne poate învăța cel puțin două lecții extrem de valoroase, chiar dacă nu sunt neapărat cele pe care le veți găsi în cărțile de strategie.

Lecția numărul unu: nu ai scuze

Când lucrurile merg prost, fie că e vorba de afaceri, sport sau viața noastră personală, avem la dispoziție un repertoriu aproape inepuizabil de scuze: ghinion, condiții de pornire nefavorabile, resurse insuficiente, concurență neloială, aliați care ne-au trădat, informații înșelătoare și, bineînțeles, acea mulțime aparent infinită de idioți al căror singur scop în viață pare să fie acela de a ne complica viața.
Și, să fim clari, multe dintre aceste scuze pot fi perfect legitime.

În șah, însă, lucrurile sunt mult mai simple: în condiții egale, dacă adversarul tău te învinge constant, înseamnă că este mai bun decât tine. Punct. Nu poți da vina pe turnul tău că te-a trădat și nici nu te poți plânge că calul tău nu era prea motivat în ziua aceea; dacă vrei rezultate mai bune, trebuie să devii un jucător mai bun, studiind, exersând și învățând din greșelile tale.

Lecția numărul doi: mutarea câștigătoare ar putea exista deja

Majoritatea dintre noi jucăm șah la nivel amator, de obicei împotriva unor adversari cu un nivel de abilitate mai mult sau mai puțin similar: uneori câștigăm, alteori pierdem și, foarte des, ne regăsim în situații care par complet fără speranță, în care nu mai reușim să zărim nicio cale de ieșire.

Și totuși, în multe dintre aceste cazuri, un mare maestru în locul nostru ar identifica probabil posibilități pe care noi nici măcar nu le-am luat în considerare, răsturnând poate întreaga partidă.

Ceea ce ne conduce la o concluzie destul de importantă: doar pentru că nu reușim să vedem o soluție nu înseamnă că aceasta nu există.

Și aici revenim la viața reală.

De câte ori ne-am atribuit eșecurile circumstanțelor externe, când cel puțin o parte a problemei era pur și simplu incompetența noastră, lenea, lipsa de inițiativă sau o serie de decizii greșite pe care preferam să nu le punem la îndoială?

Și de câte ori ne-am confruntat cu o problemă aparent de nerezolvat, fără să luăm în considerare faptul că altcineva, având exact aceleași resurse și în aceleași condiții, ar fi putut găsi o abordare care nouă nici măcar nu ne-a trecut prin minte?

Ce ar face un mare maestru în locul tău?

În seminariile mele propun adesea un mic experiment: ia o situație concretă cu care te confrunți, definește cât mai precis posibil obiectivul pe care vrei să-l atingi și resursele de care dispui, apoi întreabă-te: ce ar face un mare maestru în locul meu?

Desigur, având în vedere că ne jucăm cu imaginația, ești liber să alegi pe cine dorești: Elon Musk, Lee Iacocca, Napoleon, Henry Ford, Iisus Hristos sau poate pe cineva pe care îl cunoști personal și ale cărui abilități le admiri în mod deosebit. Important nu este ca personajul ales să fie un model de virtute, ci să reprezinte un mod de a gândi și de a acționa diferit de al tău.

Rezultatele sunt adesea surprinzătoare, deoarece simplul fapt de a încerca să privim o problemă prin ochii altcuiva ne permite să identificăm posibilități pe care înainte le-am neglijat complet.

Desigur, nu există nicio garanție că vom găsi o soluție, nici că vom fi capabili să facem ceea ce ar face ipoteticul nostru mare maestru, având în vedere că probabil nu deținem competențele, informațiile sau experiența acestuia; dar simplul fapt de a lărgi gama de alternative pe care ni le putem imagina poate schimba radical modul în care abordăm situația.

La urma urmei, este ceva ce facem în mod constant atunci când oferim sfaturi altora: privind o problemă din exterior, fără a rămâne prinși în capcana obiceiurilor, emoțiilor și convingerilor persoanei care o trăiește, reușim adesea să vedem soluții care i se par acesteia cu totul de neconceput.

Coachingul, libertatea de alegere și limitele perspectivei noastre

Pentru că, în cele din urmă, oricât ne-ar plăcea să vorbim despre liber arbitru și libertatea de alegere, putem alege doar dintre alternativele pe care suntem capabili să le vedem.
(De altfel, acesta este tocmai unul dintre scopurile fundamentale ale coachingului: să ajutăm oamenii să descopere posibilități pe care înainte nu le puteau vedea.)

Așadar, înainte de a declara că o situație este fără speranță, poate merită să ne întrebăm dacă am epuizat cu adevărat toate posibilitățile sau dacă pur și simplu jucăm o partidă prea dificilă pentru nivelul nostru actual de competență.

Încearcă acest mic experiment: poate că mutarea câștigătoare era acolo, pe tabla de șah, încă de la început, și pur și simplu nu ai observat-o.

by Bruno