Te-ai confruntat vreodată cu o problemă specifică și te-ai simțit prins în anumite tipare de gândire care te-au împiedicat să găsești o soluție satisfăcătoare? Sau ai participat la o discuție în care faptele și opiniile se suprapuneau haotic, fără a se ajunge la o concluzie concretă? Sau ai avut nevoie disperată de o idee, dar nu ți-a venit nimic în minte?
În astfel de situații, nu te-ai gândit niciodată cât de minunat și de util ar fi să deții un obiect magic care să te ajute să gândești și să creezi cu claritate și imaginație?

Metoda celor șase pălării

Poveștile fantastice sunt pline de obiecte magice cu proprietăți neobișnuite: inele care te fac invizibil, pantofi fermecați care te lasă să alergi repede ca vântul, lanțuri care te fac invulnerabil și așa mai departe.
De ce nu ar putea exista, să zicem, o pălărie care, atunci când o punem pe cap, ne ajută să generăm idei, să evaluăm corect o situație și să găsim soluția la o problemă? Imaginați-vă: dacă suntem confuzi, nesiguri, ezitanți… voilà! Am putea să ne punem pălăria magică și să descoperim brusc ideea potrivită, strategia câștigătoare, cursul de acțiune eficient.
Da, într-adevăr, ar fi minunat. Din păcate, în acest moment, se pare că nu avem nimic de genul acesta la dispoziție. Totuși, ce putem face în timp ce așteptăm ca cineva să inventeze „pălăria gândirii”? Simplu: ne-am putea imagina că îl avem deja la dispoziție. Și, din moment ce vorbim despre o fantezie, de ce să nu ne imaginăm că avem mai multe pălării, de culori diferite, fiecare fiind atribuită unei funcții specifice de gândire?
Această idee stă la baza unei metode de îmbunătățire a eficienței discuțiilor și a procesului de gândire, o metodă dezvoltată de profesorul Edward De Bono, considerat cea mai mare autoritate mondială în domeniul gândirii creative.
Ideea de a ne imagina că, în timpul unei discuții sau în timp ce reflectăm asupra unei probleme care ne preocupă, ne punem pălării de culori diferite poate părea destul de copilărească și inutilă. Dar înainte de a o respinge cu un zâmbet de superioritate

, ia în considerare faptul că companii multinaționale precum IBM, Kodak, NTT și Exxon — pentru a le numi doar pe cele mai cunoscute — i-au plătit profesorului De Bono sume uriașe de bani pentru a preda metoda și aplicarea acesteia angajaților și managerilor lor.

Cum funcționează metoda?

Evident, nu putem intra în prea multe detalii într-un articol de două pagini, dar principiile de bază sunt extraordinar de simple și, odată înțelese, permit obținerea unor rezultate imediate și neașteptate. Practic, aceasta presupune să ne imaginăm că avem șase pălării de culori diferite, fiecare corespunzând unei funcții specifice a gândirii, și anume:
Pălăria albă — evaluarea obiectivă a situațiilor: fapte, cifre, informații. Cu această pălărie pe cap, este mai ușor să vedem lucrurile așa cum sunt, fără nicio opinie, interpretare, critică sau emoție;

Pălăria roșie — se referă la emoții, senzații și intuiții. Când gândim cu pălăria roșie pe cap, nu este nevoie să oferim nicio justificare;

pălăria neagră — gânduri negative, critică, pesimism, tot ce poate merge prost. (Aici, nu este nevoie de prea multe explicații, deoarece se pare că mulți oameni au mereu pălăria neagră pe cap);

Pălăria galbenă — oportunități, gânduri pozitive, optimism. Cu această pălărie pe cap, trebuie să gândim pozitiv și să vedem doar avantajele situației;

Pălăria verde—creativitate, gânduri neobișnuite, ipoteze fantastice, brainstorming. Cu pălăria verde pe cap, gândurile tale nu au limite (vei avea întotdeauna timp să o pui pe cea neagră mai târziu).

Pălăria albastră—permite observarea gândurilor și corectarea lor. Ea controlează utilizarea pălăriilor.

Așadar, fie în timpul unei discuții, fie în reflecția personală, să ne imaginăm că ne punem una dintre pălăriile pe care le avem la dispoziție și astfel abordăm problema din perspectiva potrivită. Când ni se pare că funcția pălăriei pe care o „purtăm” s-a încheiat, trecem la o altă culoare. Desigur, acest lucru nu ne împiedică să revenim, dacă este necesar, la o pălărie care a fost „deja folosită” (aceasta este tocmai funcția pălăriei albastre: să coordoneze utilizarea pălăriilor).
În ciuda aparentei sale simplități, această metodă ne permite să obținem rezultate extraordinare, mai ales când vine vorba de discuții de grup, unde ne concentrăm prea des mai mult pe apărarea propriului punct de vedere decât pe colaborarea pentru a găsi cea mai bună soluție creativă.

De ce s-a dovedit această metodă atât de eficientă?

În primul rând, pentru că ne permite să ne asumăm și să renunțăm la un anumit rol (emoțional, critic, optimist, creativ etc.) fără a ne simți implicați personal. De fapt, „purtarea unei pălării” (ca să zicem așa) ne permite să „jucăm rolul” fără a fi constrânși de limitările noastre obișnuite.
De exemplu, cineva s-ar putea să nu se simtă confortabil să-și exprime emoții aparent iraționale cu privire la o chestiune de afaceri, în timp ce, dacă este „forțat” să poarte pălăria roșie, o va face fără rețineri.
Sau poate ne este teamă să propunem o idee nouă și aparent ciudată, dar cu o pălărie verde „pe cap”, suntem de fapt încurajați să o facem.
Sau, mai precis: de obicei, a critica și a primi critici duce la certuri, nemulțumiri și la apărarea propriilor poziții. Dar dacă această critică este oferită „cu pălăria neagră pe cap”, aspectul negativ al acestei acțiuni este privit ca un pas necesar în dezvoltarea unei idei.

Al doilea motiv al eficienței sale este că metoda ne permite să analizăm o problemă din toate unghiurile, concentrându-ne de fiecare dată pe un singur aspect, în timp ce, de obicei, aceste funcții se suprapun, amestecându-se între ele, iar alte aspecte sunt neglijate.
De exemplu, atunci când lucrăm în faza „pălăriei albe”, trebuie pur și simplu să analizăm faptele și nu avem voie să ne exprimăm deloc opiniile sau sentimentele personale. Dacă folosim pălăria verde, ne putem da frâu liber abilităților noastre inventive, fără teama de a fi criticați sau de a ne face de râs.

Un alt motiv este comoditatea metodei. Metafora pălăriilor este un sistem optim pentru a ne cere nouă înșine sau altora să „schimbăm viteza”: uneori, când ne simțim blocați într-o situație negativă și aparent fără speranță, „schimbarea pălăriilor” poate fi cea mai simplă cale de a găsi o soluție. Și, invers, uneori gândirea cu „pălăria neagră” poate fi o modalitate foarte eficientă de a opri la timp acțiunile imprudente, cauzate de optimismul excesiv sau de lăcomie.
Mai mult, prin utilizarea frecventă a acestei metode, este posibil să se creeze un fel de reflex condiționat, care va face procesul din ce în ce mai eficient. Adică, dacă „purtarea” pălăriei verzi înseamnă a da frâu liber creativității, iar utilizarea pălăriei albe înseamnă evaluarea obiectivă a situației, după o vreme, simpla idee a acelei pălării ne poate ajuta să stimulăm creativitatea sau capacitatea analitică, dezvăluind posibilități neașteptate.

În cele din urmă, aceste „șase pălării de gândire” ne permit să stabilim un fel de „set de reguli” și să descoperim că gândirea, pe lângă faptul că este o funcție utilă și productivă, poate fi și o sursă de distracție — și chiar mai mult decât atât…