Daca am fi in situatia de a trebui sa sarim de pe o parte pe alta a unui parau, nu am pleca de unde suntem, ci ne-am îndepărta și ne-am porni în alergare pentru a avea suficient elan pentru a ajunge pe cealaltă parte, așa cum știe orice săritor în lungime. Dar asta nu funcționează doar în atletism, ci practic în orice ocazie în care dorim să depășim performanța obișnuită.

Povestea lui Sisif, forțat să împingă pentru eternitate spre vârful unui munte un bolovan care continuă să cadă înapoi în vale, pare pentru mulți dintre noi o metaforă perfectă a existenței noastre: ni se pare că suntem mereu la un pas de obiectiv, dar mereu se întâmplă ceva care ne împiedică să-l atingem și trebuie să o luăm de la capăt.

De când a fost elaborat conceptul de IQ în secolul trecut, s-a crezut că inteligența este o măsură fixă și imuabilă, cum ar fi înălțimea. În realitate, ultimele cercetări au arătat că abilitățile intelectuale pot fi îmbunătățite prin exercițiu, iar acest lucru oferă o viziune complet diferită asupra potențialului nostru.

Mașinile ne-au înlocuit în aproape toate muncile manuale, astfel încât trebuie să mergem la sală pentru a ne menține un minim de eficiență fizică și pentru a nu ne lăsa mușchii să se atrofieze. În mod similar, computerele ne înlocuiesc în toate activitățile intelectuale, iar dacă nu găsim modalități de a ne menține creierul activ, acesta se va atrofia în cele din urmă.

Probabil că t-ai făcut o serie de planuri și promisiuni pentru noul an. E ok! Dar dacă nu vrei să rămână obișnuitele „planuri de revelion” (ca în fiecare an...), trebuie să ții cont de o serie de aspecte extrem de importante.

Orice rezultat excelent necesită implicare și efort și, prin urmare, tentația de a recurge la presupuse scurtături este întotdeauna prezentă, nu în ultimul rând pentru că vom găsi întotdeauna pe cei care ni le oferă, de obicei la un preț destul de piperat. Dar majoritatea acestor încercări se vor lovi de realitate, iar rezultatul nu poate fi decât un eșec.

Vorbitorii motivaționali încearcă să ne convingă că "totul este posibil", dar realitatea zilnică ne spune că nu este deloc așa: de fapt, ne confruntăm cu imposibilul la fiecare pas, iar negarea acestuia ne condamnă la o viață de eșecuri și regrete. Cu toate acestea, deși este adevărat că nu totul este posibil, este la fel de adevărat că nu există limite pentru mintea creativă.

Nevoia de securitate este adânc înrădăcinată în sufletul uman, iar această nevoie este cea care ne-a permis să supraviețuim de-a lungul mileniilor. Dar atunci când măsurile pe care le luăm pentru a ne proteja ne împiedică să trăim o viață plină și intensă, întreaga poveste trebuie regândită.

Orice sistem produce în mod inevitabil o anumită cantitate de deșeuri și trebuie să găsim o modalitate de a le gestiona eficient. Dar, în timp ce deșeurile fizice ocupă spațiu, miroasa urât și ne obligă să ne ocupăm de ele, rareori ne dăm seama că există și deșeuri psihologice, care - dacă nu sunt eliminate - pot fi la fel de toxice și periculoase.