În orașul meu natal, Genova, am avut norocul să cunosc o persoană despre care pot spune că a avut un impact pozitiv asupra vieții mele: o femeie care a prezentat o emisiune de radio de mare succes, a scris o carte tradusă în peste 30 de țări, a acordat zeci de interviuri pentru ziare, reviste și posturi de televiziune din întreaga lume, fiind în același timp disponibilă pentru cei care aveau nevoie de un cuvânt de încurajare sau de sprijin.
Poate că ați auzit și voi de ea, mai ales că acum câteva luni a fost difuzat la televiziunea publică un film despre viața ei.

O lecție despre limite și posibilități

Contrar a ceea ce s-ar putea crede, nu este vorba despre o vedetă, ci despre Rosanna Benzi, care în copilărie a fost lovită de o formă severă de poliomielită care a lăsat-o imobilizată.
Deși această tânără și-a petrecut viața ținută la un plămân artificial și nu a părăsit niciodată camera de spital în care era instalat acest aparat, când a fost întrebată de un jurnalist dacă se simte uneori „limitată”, ea a răspuns: „Limitată? Singura limită pe care o recunosc este timpul, care nu-mi permite să profit de toate posibilitățile pe care mi le oferă situația mea.”

Desigur, unii dintre voi ar putea spune că acesta nu este un caz excepțional. Există nenumărate exemple în care ființele umane au demonstrat capacitatea de a face față cu succes unor situații aparent fără speranță. Lăsând deoparte retorica simplistă – care ar implica compararea cazului prezentat aici cu mulți oameni care au ceea ce își doresc, dar trăiesc într-o stare de nemulțumire constantă – merită să ne punem anumite întrebări.

Diferența care face diferența

Cum explicăm faptul că, în timp ce unii oameni reușesc să depășească nenorociri teribile, transformându-și existența aparent condamnată într-un triumf de cele mai diverse feluri, alții „reușesc” să-și îndrepte viețile spre mediocritate, poate chiar spre dezastru?

De ce o nenorocire, un eșec sau un ghinion o conduc pe o persoană pe calea inerției și a depresiei nervoase, în timp ce pentru alta, aceste evenimente servesc drept catalizator pentru perfecționarea de sine?

De ce același eveniment, poate aceleași mijloace, aceeași situație, duc la rezultate atât de diferite?
Sau, cu alte cuvinte, care este „diferența care face diferența” (notă: aceasta este întrebarea care va apărea, într-o formă sau alta, în toate articolele mele…).
Desigur, oricare dintre noi se poate trezi în fața unei provocări de acest fel, și de obicei fără „avertisment”.

Dar, cu excepția, desigur, a evenimentelor de o tragedie extremă, trebuie să ne dăm seama că pierderea unui loc de muncă, falimentul, părăsirea de către soț/soție și așa mai departe fac toate parte din viață.
Nu ar fi minunat dacă ar exista un sistem care să ne permită să ne pregătim pentru a face față oricărei situații cu o atitudine pozitivă și astfel să obținem un rezultat pozitiv în ciuda tuturor dificultăților?

Să ne reamintim cuvintele a doi filosofi importanți ai antichității: Epictet — „Oamenii nu sunt afectați de dificultăți, ci de opiniile pe care le au despre acele dificultăți” — și Seneca — „Reacția noastră este cea care determină semnificația evenimentelor.”

Pe baza acestor afirmații, concluzia logică este că primul obiectiv pe care ar trebui să-l urmărim este acela de a preveni abordarea problemelor cu o mentalitate negativă.
Desigur, acest lucru nu înseamnă ignorarea dificultăților sau „ascunderea capului în nisip”; dimpotrivă, înseamnă înțelegerea faptului că o mentalitate negativă este cel mai serios obstacol în calea găsirii unei soluții fericite.
De exemplu, dacă mi-a fost eliminat locul de muncă, este clar că am o problemă serioasă, reală, care trebuie abordată urgent și decisiv. Dar dacă, din cauza complexității problemei, devin deprimat, mă subestimez și îmi pun la îndoială abilitățile, nu mă mai confrunt cu o singură problemă, ci cu mai multe, iar acest lucru va duce la o stare mentală care, foarte probabil, va face imposibil accesul la cele mai bune resurse ale mele.

Cum putem proceda pentru a împiedica stările negative să preia controlul asupra psihicului nostru?
Când se confruntă cu o problemă, majoritatea oamenilor sunt tentați să-și pună întrebări precum: „De ce mi se întâmplă tocmai mie?”; „De ce sunt atât de ghinionist?”; „Este acesta destinul meu?”. Evident, oricare ar fi răspunsurile la aceste întrebări, ele nu pot oferi, în cel mai bun caz, decât o alinare momentană.
În schimb, cei care par să depășească cu ușurință orice dificultate își pun întrebări cu o structură diferită, precum: „Cum pot folosi mai bine ceea ce am la dispoziție pentru a îmbunătăți situația?”

Puterea întrebărilor constructive

Este adevărat că modul în care reacționăm la o problemă depinde de întrebările pe care ni le punem? Este posibil ca, schimbând aceste întrebări, să putem schimba și modul în care reacționăm?

Da! Fără îndoială! Întrucât opiniile pe care ni le formăm despre anumite fapte sunt direct legate de detaliile pe care le luăm în considerare, este evident că întrebări diferite referitoare la același fapt pot duce la răspunsuri și soluții complet diferite. De exemplu, un director de companie se confruntă cu o problemă de aprovizionare și, în mod firesc, întreabă: „Care ar putea fi soluția?” Un alt director care se confruntă cu o problemă similară pune o întrebare diferită: „Cine este de vină?”
Adevărul este că aceste întrebări ne schimbă imediat punctul de interes și, prin extensie, direcția eforturilor noastre.
Formularea de întrebări constructive în momente de criză este o abilitate crucială pentru viața noastră personală și profesională.
Poate fi dezvoltată această abilitate prin învățare? În majoritatea cazurilor, răspunsul este da. Secretul constă în dezvoltarea unui set de întrebări „productive” pe care le putem folosi ca instrument la momentul potrivit.
De fiecare dată când am avut ocazia, i-am întrebat pe oamenii de succes pe care i-am întâlnit cum fac față dificultăților. Analizând răspunsurile lor, am descoperit că marea majoritate a oamenilor de succes își pun anumite întrebări pe care le-am putea numi „tipice”.

a) „Ce putem găsi pozitiv în această problemă?” Chiar dacă primul răspuns care ne vine în minte este „nimic!”, fiecare situație are cel puțin un aspect pozitiv. Căutați-l!

b) „Ce anume poate fi îmbunătățit?” Această întrebare vă permite să izolați aspectele cu adevărat importante și să vă concentrați pe rezolvarea lor. Chiar și modul în care este formulată întrebarea sporește încrederea într-o rezolvare satisfăcătoare.

c) „Ce sunt dispus să fac (sau să refuz să fac) pentru a mă asigura că situația se desfășoară așa cum doresc?” Aceasta presupune, în primul rând, că avem deja o idee despre cum ar putea fi rezolvată problema (dacă nu este cazul, înseamnă că nu ne confruntăm cu o problemă, ci pur și simplu vrem să ne plângem) și, în al doilea rând, înseamnă acceptarea faptului că lucrurile nu se vor rezolva de la sine. Astfel, intelectul nostru se va „pune în mișcare” în direcția corectă.

d) „Cum ar trebui să procedez pentru a mă asigura că eforturile necesare pentru a îmbunătăți situația nu sunt percepute ca o datorie sau o corvoadă, ci mai degrabă îmi trezesc cu adevărat interesul – și poate chiar devin plăcute?” Acest lucru implică recunoașterea faptului că, deși abordarea unei probleme complexe poate necesita mult timp și muncă grea, aceasta nu înseamnă neapărat că o soluție nu poate fi găsită într-o atmosferă plăcută. Cu alte cuvinte, este o invitație la acțiune inteligentă.

După ce am testat personal puterea acestor întrebări de nenumărate ori (și vă sfătuiesc din toată inima să le puneți la încercare și voi), mi-am dat seama că nu este neapărat nevoie să ne confruntăm cu probleme pentru a încerca să cultivăm o mentalitate pozitivă. Vă sugerez să încercați să pregătiți un – să-i spunem – „ritual al succesului” care să vă permită să vă concentrați asupra aspectelor pozitive ale vieții, în loc să cedați gândurilor negative.
Timp de o lună, încercați să vă puneți următoarea serie de întrebări la începutul fiecărei zile, poate înainte de a bea prima ceașcă de cafea.
În mod ideal, ar trebui să găsiți cel puțin două sau trei răspunsuri pentru fiecare dintre ele, iar dacă nu vă vine nimic în minte, este o idee bună să folosiți o frază precum „Aș putea”.

1. Ce m-ar interesa în mod special să realizez astăzi?
2. Care este aspectul care m-ar putea motiva în mod special astăzi?
3. Ce condiții pot spune că îmi sunt favorabile astăzi?
4. Ce anume mi-ar putea aduce bucurie astăzi?
5. Care este principala problemă pe care trebuie să o abordez astăzi?
6. Cine mă apreciază? Pe cine apreciez eu?
7. Cine mă iubește? Pe cine iubesc eu?

Seara, puteți repeta aceste întrebări și, ca o consecință logică, adăugați următoarele:

1. Ce le-am oferit celorlalți astăzi?
2. Ce anume am învățat astăzi?
3. Ce am făcut astăzi pentru a-mi îmbunătăți calitatea vieții?

Nu sunt un susținător al optimismului cu orice preț, mai ales când este prea ușor ca acesta să servească drept scuză pentru a evita confruntarea cu provocările vieții. Dar rămân convins că o mentalitate negativă nu a ajutat niciodată pe nimeni să rezolve o problemă.
Asigurându-vă că în următorul număr al revistei vom încerca să găsim o explicație pentru faptul că întreaga noastră societate se află, se pare, sub influența unei mentalități negative, aș dori să vă sfătuiesc să încercați să „înotați” împotriva curentului, folosind întrebările pe care le-am propus.
Sunt sigur că, pentru majoritatea dintre voi, rezultatele vor depăși așteptările.