„Mintea intuitivă este un dar divin, iar mintea rațională este servitorul ei credincios. Am creat o societate care îl onorează pe servitor și a uitat de dar.” – A. Einstein

„Trebuie să ai mintea deschisă, dar nu atât de deschisă încât să-ți cadă creierul afară.” – I. Asimov

• • Ți s-a întâmplat vreodată să dai peste cineva pe care nu l-ai mai văzut de mult timp, imediat după ce te-ai gândit la el cu doar câteva minute înainte?
  • Ți s-a întâmplat vreodată să deschizi la întâmplare o carte sau un ziar și să găsești exact informația de care aveai nevoie în acel moment?
  • Și nu ți s-a întâmplat niciodată să fii impresionat de o frază sau de o expresie neobișnuită, doar pentru a o auzi repetată de mai multe ori pe parcursul zilei în situații complet diferite?
  • Ți s-a întâmplat vreodată ca cineva să-ți înapoieze o datorie de care uitasem chiar când aveai nevoie de bani?
  • Sau să descoperi soluția la o problemă în timp ce discutai cu un străin în timp ce așteptai tramvaiul?
  • Și câte schimbări și decizii importante au avut loc în cursul vieții tale din cauza unor evenimente mici, aparent întâmplătoare?

Dacă, așa cum cred eu, ți s-a întâmplat asta și ai fost impresionat de ea, atunci ești gata să înveți cum să valorifici

PUTEREA COINCIDENȚELOR.

Înainte de a continua, este necesară o remarcă preliminară. S-a spus că scopul cunoașterii nu este euristic, ci hedonistic; cu alte cuvinte, atunci când găsim o explicație pentru un fenomen, nu căutăm atât să stabilim o „adevăr”, cât să găsim un model coerent care să satisfacă nevoia noastră de a explica fenomenul observat.
De exemplu, orice școlar din Grecia antică „știa” că fulgerul era expresia mâniei lui Zeus, în timp ce orice școlar contemporan „știe” că este produsul norilor încărcați electric.
Acum, sincer, nu văd o mare diferență între cele două modele, deoarece ambele servesc perfect pentru a ne oferi o explicație pentru un fenomen dat; mai presus de toate, niciunul dintre ele nu schimbă faptul că, dacă sunt lovit de fulger, voi fi incinerat.

Spun asta pentru că, ori de câte ori abordăm un subiect „la limită”, este destul de ușor să cădem în două erori opuse, dar extrem de comune: una este cea a scepticismului excesiv, care ne determină să negăm tot ce nu putem analiza și măsura și să respingem totul ca fiind superstiții din trecut; cealaltă este aceea de a crede fără discernământ toate prostiile care umplu paginile ziarelor despre parapsihologie, OZN-uri, clarvăzători etc.

Jung și ideea de sincronicitate

Fenomenul coincidențelor a fost analizat în profunzime de psihologul Carl Jung, care a numit „sincronicitate” relația dintre două evenimente legate prin semnificație, dar nu printr-o legătură de cauză-efect.
Ca orice alt fenomen, sincronicitatea poate fi explicată pe baza sistemului de credințe și a viziunii asupra lumii pe care fiecare dintre noi o are – adică în termeni probabilistici, mistici, raționali, psihanalitici, istorici, mecanici, religioși și alții.

O analiză cuprinzătoare care să satisfacă toate aceste perspective ar necesita, evident, mult mai mult spațiu decât un articol de ziar și, din nou, ar servi doar pentru a ne satisface nevoia de a găsi o explicație; mi se pare mult mai interesant să găsesc un răspuns la două întrebări:

1) Există așa ceva ca o „coincidență semnificativă”?
2) Dacă există, putem găsi o modalitate de a o folosi?

Pentru majoritatea oamenilor de știință, răspunsul este evident nu. Experiențele de acest fel, deși ciudate și recurente, nu sunt altceva decât o expresie normală a întâmplării, o creație – nici divină, nici mistică – a ceea ce este posibil. Ignoranța legilor naturii, spun ei, ne face să cădem pradă credințelor superstițioase, inventând cauze supranaturale acolo unde nu există deloc. De fapt, continuă ei, manifestarea ocazională a ceea ce este rar și improbabil în viața de zi cu zi nu este doar posibilă, ci, de fapt, inevitabilă.

Dar uneori coincidențele care ni se întâmplă sunt cu adevărat prea puternice, prea ordonate pentru a fi produsul întâmplării, oricât de mult am vrea să-i extindem semnificația. Deci, cum le explicăm?

Limitele raționalismului pur

De fapt, ceea ce oamenii de știință ultra-raționaliști par să ignore complet sunt tocmai descoperirile fizicii secolului al XX-lea și, mai presus de toate, cele mai recente frontiere ale mecanicii cuantice, geometriei fractale și teoriei haosului, care ne demonstrează că spațiul și timpul sunt concepte relative, că observatorul influențează ceea ce este observat, că există limite precise la ceea ce poate fi cunoscut prin metoda științifică clasică și, mai presus de toate, că legile clasice ale cauzei și efectului funcționează doar la nivelul cel mai evident și superficial.

La un nivel mai profund, cercetările recente încep să demonstreze ceea ce misticii tuturor religiilor ne-au învățat de milenii: tot ceea ce există în Univers – atomi, celule, molecule, plante, animale, oameni – nu există independent, ci participă la o rețea dinamică de interconectări a cărei semnificație abia acum începem să o întrezărim. Deoarece nu am spațiu pentru a aprofunda această problemă, îi îndrum pe cititorii interesați către extraordinara carte a lui Fritjof Capra, *The Tao of Physics*, și către la fel de iluminatoarea *The Dance of the Wu-Li Masters* de G. Zukav (ambii oameni de știință de renume mondial).

Coincidențe semnificative

Să revenim la întrebarea noastră: au coincidențele un sens?

Dacă, așa cum totul pare să demonstreze în ciuda scepticilor, răspunsul este „da”, atunci trebuie să fim pregătiți să facem o schimbare completă de paradigmă în modul în care privim lumea.
Cu alte cuvinte, trebuie să fim pregătiți să recunoaștem că evenimentele nu sunt aleatorii, ci că urmează un plan prestabilit pe care depinde de noi să îl descoperim și să îl utilizăm.
Voi lăsa, desigur, la latitudinea fiecăruia dintre voi să răspundeți la întrebarea „Cine determină coincidențele?” așa cum considerați de cuviință: Dumnezeu, karma, inconștientul colectiv, norocul, soarta,…

Ceea ce este important să realizăm este că:

a) coincidențele există;
b) ele conțin un mesaj;
c) acest mesaj trebuie decodat;
d) recunoașterea și înțelegerea lor depind de starea noastră mentală.

De aici încolo, mă voi abține de la explicații suplimentare și vă rog pur și simplu să încercați să verificați în practică ceea ce spun, reiterând că rezultatele pot veni doar la nivel intuitiv și cu o stare de spirit deschisă și receptivă.

Oare universul încearcă să ne spună ceva?

Așadar, data viitoare când ne vom confrunta cu o coincidență care ne surprinde, în loc să-i acordăm prea puțină importanță sau să ne gândim la fenomene paranormale, ne putem întreba: „Oare universul încearcă să-mi spună ceva?”, „De ce s-a întâmplat asta?”, „Există vreun mesaj pe care ar trebui să-l înțeleg?”.
Și, cu cât mai multă deschidere posibilă, să încercăm să ascultăm răspunsurile care ne vin din mintea noastră intuitivă: este probabil ca rezultatul să vă surprindă.

Dar dacă acest lucru funcționează atât de extraordinar de bine — așa cum sper că vei avea ocazia să verifici —, atunci nu putem evita următoarea întrebare: doar coincidențele cele mai izbitoare ascund un mesaj pentru noi? Sau, de fapt, suntem constant inundați de mesaje de acest fel, pe care doar propria noastră neîndemânare ne împiedică să le recunoaștem și să le înțelegem?
Ar putea fi oare ca tot ceea ce ne-a părut întotdeauna trivial și aleatoriu să ascundă, de fapt, mult mai mult?

Dacă continui să citești și ceea ce spun ți se pare că are sens, atunci poate ești gata să faci un pas mai departe care ți-ar putea schimba complet relațiile cu ceilalți: „Ar putea fi, oare, ca fiecare persoană pe care o întâlnim să fie, de fapt, o «coincidență»?”

Fiecare întâlnire poartă un mesaj

Fii atent, pentru că schimbarea de paradigmă în acest caz este cu adevărat enormă și fundamentală: dacă nimic nu este întâmplător, atunci FIECARE PERSOANĂ CU CARE NE ÎNTÂLNIM ARE UN MESAJ PENTRU NOI.

Data viitoare când vom cunoaște pe cineva, în loc de conversația banală tipică, plină de topuri și clișee, să încercăm să ascultăm cu atitudinea potrivită pentru a vedea dacă are ceva să ne spună: vei fi primul surprins de câtă bogăție și potențial există în semenii noștri, dacă suntem dispuși să acceptăm acest lucru.
Unii vor spune că nu poți vorbi cu orice necunoscut, și este adevărat. Pe lângă faptul că, dacă ești dispus să accepți această perspectivă, vei dezvolta foarte repede sensibilitatea necesară pentru a înțelege când este potrivit să o faci și când nu, îți pot da câteva sugestii pentru a ști când merită să cauți contactul:

a) când are loc un contact vizual fugitiv
b) când simți că recunoști pe cineva pe care nu l-ai mai văzut niciodată
c) când te întâlnești cu aceeași persoană de mai multe ori

Este foarte probabil ca la început să nu fii capabil să înțelegi imediat și clar mesajul pe care ți-l transmite acea persoană, dar dacă perseverezi, rezultatele nu vor întârzia să apară.

Învățarea recunoașterii tiparelor

Cealaltă întrebare pe care ne-am pus-o a fost dacă și cum este posibil să folosim coincidențele în scopuri practice.
Pentru aceasta, îți sugerez un exercițiu simplu:

1) Retrage-te într-un loc liniștit pentru câteva minute și încearcă să intri într-o stare de calm mental
2) Definește și exprimă-ți întrebarea sau dorința cât mai precis posibil
3) Nu-ți face griji cu privire la „cum”
4) Revino la activitățile tale zilnice, dar observă ce ți se întâmplă cu o atitudine de încredere și deschidere.
5) Dacă nu perturbați procesul cu anxietate sau teamă, răspunsurile și rezultatele vor veni mai repede decât ați crezut vreodată că este posibil

Nu te descuraja dacă nu obții rezultatele dorite la primele câteva încercări.
Procesul mental, care este ușor de descris în cuvinte, este mult mai greu de transpus corespunzător în realitate. Și în acest caz, este o chestiune de „antrenament”, de practică.
Treptat, vei descoperi că anumite evenimente par să se producă tocmai pentru a te conduce către destinația dorită. Vei descoperi că adesea un eveniment aparent dezastruos ascunde un mesaj esențial pentru succesul tău, că evenimentele și situațiile aparent nefavorabile pot deveni repere pe calea evoluției personale.

********************

Sper că nu ți-am împins sistemul de credințe prea departe: în numărul trecut, mi-am permis să sugerez că fiecare dintre noi are o misiune de îndeplinit, una care trebuie descoperită; de data aceasta, am adăugat că universul ne oferă toate mijloacele pentru a o duce la îndeplinire, dacă știm doar să privim și să ascultăm în modul corect.
Aș dori să ofer mai multe exemple, sugestii și explicații, dar spațiul nu îmi permite: sper că ți-am stimulat suficient mintea intuitivă încât acestea să nu mai fie necesare.
Mult succes și… coincidențe fericite.