Fără îndoială, capacitatea unei persoane de a comunica este o condiție indispensabilă pentru succesul în orice domeniu. De mii de ani, filosofii și oratorii au acordat o atenție deosebită studiului limbajului, în încercarea de a descoperi secretele care stau la baza puterii sale.
Chiar dacă acum includem în conceptul de comunicare elemente precum tonul vocii, gesturile și contactul vizual – elemente a căror importanță este, desigur, extraordinară –, rămâne de necontestat faptul că propozițiile sau tiparele verbale constituie coloana vertebrală a comunicării.
Cuvintele sunt „elementele constitutive” ale limbajului și, prin urmare, stăpânirea sensului lor este o condiție indispensabilă pentru oricine aspiră să devină un bun comunicator.
Ați spune, fără îndoială, că acest lucru nu este nimic nou, deoarece fiecare dintre noi, mai ales atunci când trimitem un mesaj scris, acordă în mod natural o atenție deosebită alegerii celor mai potrivite cuvinte, astfel încât să ne asigurăm cea mai bună șansă posibilă ca destinatarul să înțeleagă ceea ce vrem să comunicăm și să acționeze în consecință.
Ceea ce este surprinzător, însă, este faptul că ne concentrăm atât de mult pe modul în care putem folosi cuvintele pentru a-i influența pe ceilalți, încât uităm mereu de puterea lor extraordinară de a ne influența pe noi, cei care aparent le „folosim”.
Despre acest lucru vreau să vă vorbesc în rândurile următoare.

Puterea ascunsă a cuvintelor

Cuvintele… Ele sunt poate cea mai puternică armă de care dispunem: prin cuvinte, putem face pe cineva să râdă sau să plângă, să viseze sau să sufere; putem aduce unei persoane momente de fericire sau de disperare.
Istoria ne oferă mii de exemple care arată că, de-a lungul veacurilor, marile personalități au folosit cuvintele pentru a atrage oamenii de partea lor și a schimba cursul destinului.
Desigur, tot prin cuvinte „bine alese” poeții și scriitorii ne-au transmis vastitatea și mesajul emoțional extraordinar al trăirii unei epoci anume, al experienței unei generații.
Cum altfel, decât prin scrierile unor personalități precum Balzac, Tolstoi sau Preda, am fi putut „trăi” cu secole sau decenii în urmă pentru a înțelege mai bine cine suntem astăzi?

Limbajul ca instrument de influență

Pentru a încerca să explic puterea cuvintelor de a transmite experiența și emoția umană, propun să pornim de la următoarele premise:

– fiecare cuvânt este un simbol, sau mai degrabă o sinteză a unei descrieri, care, pentru a fi înțeleasă, trebuie să împărtășească un sens cu ascultătorul;

– fiecare cuvânt este un instrument folosit pentru a face distincții, pentru a semnala o diferență: cu cât vocabularul este mai bogat, cu atât experiența care poate fi transmisă este mai bogată, și invers;

– fiecare cuvânt poartă cu sine, pe lângă sensul său literal, o anumită cantitate de „informații paralele” despre persoana care îl folosește: vârstă, profesie, context cultural, poate opinii politice…;

– fiecare cuvânt conține o judecată, o opinie despre obiectul pe care îl descriem;

– pentru a fi înțeles, fiecare cuvânt trebuie asociat cu o imagine mentală și, în consecință, această imagine ne vine în minte de fiecare dată când auzim sau folosim acel cuvânt;

– dacă un cuvânt se referă la o stare emoțională, pentru a fi înțeles trebuie asociat cu acea stare, dar această relație poate funcționa și invers (această observație stă la baza celor mai puternice tehnici de manipulare ascunsă, pe care vom avea ocazia să le discutăm într-un număr viitor al revistei).

Prima persoană care ascultă ești tu

Plecând de la aceste premise, dacă suntem de acord că limbajul, compus din cuvinte, are o putere imensă asupra destinatarului – ascultătorul –, este surprinzător că nu luăm niciodată în considerare ceva atât de evident: primii care „aud” cuvintele noastre suntem… noi înșine!!!

Desigur, acest lucru nu se limitează la momentul în care rostim un mesaj cu voce tare.
Din momentul în care ne trezim dimineața, punem în mișcare un proces de gândire care se bazează, de fapt, pe un model verbal.
Am putea spune chiar că, într-un anumit sens, acest proces nu se oprește niciodată, deoarece atunci când dormim, controlul asupra funcționării sale este „predat” subconștientului.
De ce nu ne întrebăm: dacă anumite cuvinte pot provoca o reacție negativă, o stare neplăcută la interlocutorul nostru, care ar putea fi efectul acestui baraj – al acestor automatisme verbale pe care le exercităm constant – asupra noastră?