Cea mai profundă teamă a noastră nu este aceea că suntem inadecvați. Cea mai profundă teamă a noastră este aceea că suntem nemăsurat de puternici. Lumina noastră, nu întunericul nostru, este cea care ne sperie cel mai mult. …
Ne-am născut pentru a manifesta gloria lui Dumnezeu care se află în noi. Ea nu se află doar în unii dintre noi; se află în fiecare. Și pe măsură ce ne lăsăm propria lumină să strălucească, le dăm inconștient și altora permisiunea să facă la fel. Pe măsură ce ne eliberăm de propria noastră frică, prezența noastră îi eliberează automat și pe ceilalți. – Nelson Mandela, Discurs prezidențial

Misterul magnetismului personal

Am fost mereu fascinat de motivul pentru care unele persoane, care nu sunt dotate in mod deosebit in ceea ce priveste cultura, inteligenta, aspectul fizic, bogatia, reusesc sa aiba un ascendent extraordinar asupra celor pe care ii intalnesc, in timp ce altele, care sunt in mod obiectiv mult mai „dotate”, nu obtin nici un rezultat.
Unii, fara nici un motiv aparent, obtin salarii mai bune, note mai bune la examene, au succes la sexul opus, si in general gasesc persoane dispuse sa le urmeze.
Acest dar, pe care il putem numi magnetism personal, sex appeal, fascinatie, vitalitate, influenta, este sintetizat de cuvantul „carisma”.

„Carisma” este unul dintre acele cuvinte, ca si frumusete, putere, simpatie, pe care toti stim sa le recunoastem, dar pe care le definim cu greu.
Deriva de la Charis, numele uneia dintre cele trei gratii din mitologia greaca, si indica darurile sau atributele divine pe care fiecare le are in el insusi. In acest sens, cuvantul carisma a fost folosit pentru prima data de Sfantul Paul in Prima scrisoare catre Corinteni, si indica darul spiritului acordat celor care trebuiau sa se ocupe de aducerea bunei vestiri.
Ca fapt divers, are aceeasi radacina etimologica a cuvantului „entuziasm” „en-theos”, adica „a-l elibera pe Dumnezeu din noi”.

Entuziasmul și scânteia divină

Este clar ca nu putem aduce in dezbatere aici teme care tin de credintele noastre cele mai intime; si cu siguranta fraza „a-l elibera pe Dumnezeu din noi” va avea o semnificatie diferita pentru fiecare cititor.
Dar independent de credintele noastre, suntem toti constienti ca putem face, realiza, exprima, crea mult mai mult daca am avea curajul sa infruntam falsele credinte, limitele pe care ni le impunem, conditionarile externe…

Conducerea cu frâna de mână trasă

Ceea ce trebuie sa intelegem este faptul ca mintea noastra este compusa din mai multe compartimente, fiecare cu functia si obiectivul sau, si ca aceste obiective pot fi adeseori in contrast unul cu celalalt.

Sa fortam comportamentul intr-o anume directie cand aceste compartimente nu sunt aliniate, inseamna sa ne luptam cu noi insine, avand ca rezultat o prestatie slaba si o mare irosire de energie.
Acest comportament echivaleaza cu a incerca sa ridicam o greutate, contractand in acelasi timp muschiul antagonist sau sa pornim o masina cu frana de mana trasa.
Cu siguranta, una dintre cele doua forte va domina, dar performanta va fi datorita conjuncturii slabe si consumul de energie foarte mare.

Din punct de vedere muscular, maximul de eficienta fizica se atinge nu atat implicand mai tare muschiul activ, cat reusind sa relaxam muschii antagonisti.
Cand acest lucru se intampla, adica atunci cand miscarea nu este impiedicata de tensiuni parazite, eficienta este maxima si folosirea energiei, optimala.

Din punct de vedere psihologic, acesta eficienta este atinsa atunci cand partile din noi care urmaresc un obiectiv nu sunt impiedicate de blocaje de diverse feluri sau de obiective interne care contrasteaza cu obiectivul principal.
Cheia intregii actiuni este focalizarea asupra rezultatului si alinierea tuturor partilor noastre.

Alinierea: fizica adevăratului carismă

O persoana perfect aliniata, in sensul de coerenta, emana o energie deosebita, care este numita carisma.

In orice caz, ceea ce conteaza cu adevarat este cunoasterea de sine.
Fara doar si poate, anumite comportamente, in aparenta inexplicabile, au radacini adanci; dar sa sapam in adancul propriului psihic poate deveni un joc periculos si, mai ales, inutil.
Coerenta propriilor energii deriva esential din acceptarea propriei fiinte, din descoperirea propriei unicitati si din curajul de a o manifesta.
Bineinteles, suntem rezultatul geneticii si al educatiei si educatia poate sa ne fi creat automatisme care azi nu ne mai sunt functionale scopurilor noastre.
Fara educatie, nu am fi nimic din ceea ce suntem, dar educatia nu este altceva decat un proces direct de descoperire si folosire a propriilor potentialitati, adica a ceva care deja exista si asteapta doar sa fie eliberat.

Iata deci ca atunci, singura modalitate de a exprima maximul propriei carisme este descoperirea, acceptarea si exprimarea lucrurilor care ne fac sa fim noi insine, ceea ce este exact contrariul autocriticii la care ne supunem in mod constant.
Ma voi intoarce frecvent la acest concept pentru ca nimic nu ma face mai trist decat talentul nefolosit, potentialitatile nedezvoltate, capacitatile blocate de pesimism si de frica.

Exercițiul potențialului pur

Asadar, ca exercitiu pentru azi va cer sa incercati sa faceti o lista; nu lista obisnuita a lucrurilor pe care le-ati dori sau ar trebui sa le faceti, ci o lista a acelor lucruri pe care le-ati PUTEA face.
Faceti un experiment, fara sa va simtiti obligati in vreun fel sa faceti cu adevarat ceea ce scrieti; vreau doar sa percepeti ca fiecare dintre voi are o cantitate fantastica de alegeri si posibilitati la dispozitie.
Eliberati-va imaginatia si scrieti…si puteti sa va dati seama ca ceea ce ati scris nu este decat o parte minuscula din ceea ce intr-adevar ati putea face, doar daca ati decide sa va concentrati in acea directie…
Sa ne blocam de data asta creativitatea cu planuri, analize, critici si sa ne permitem o data sa intram in contact cu segmentul de pura potentialitate pe care il avem la dispozitie.

Iata ca primul pas adevarat catre carisma este sa incepem sa percepem acest segment; si sa recunoastem scanteia divina care se aprinde in noi si asteapta doar sa fie eliberata.

by Bruno