Este mereu plăcut să descoperi că previziunile tale s-au dovedit corecte…
Acum un an și jumătate, într-un interviu despre piață de training din Romania, spuneam că așa cum lanțurile de supermarket gestionate de corporațiile multinaționale au impus regulile lor distrugând practic micul comerț de cartier, la fel se vă întâmplă și cu piață de training.

Preluarea corporativă a formării profesionale

Însă, sincer nu m-am gândit că lucrurile se vor întâmplă așa de repede! Daca la asta adaugăm/remarcam faptul că domeniul training-ului a devenit interesant pentru cei mari, implicând bani de la finanțări europene, faptul că se impun niste standarde de pregătire, certificări, aprobări, ISO sau faptul că aceste corporații vor să muncească numai intre ele (să nu mai vorbim despre faptul că filiera romana de la corporație X din Anglia o să apeleze la filiera romana de training de la firma Y tot din Anglia și așa banii se întorc de unde au venit…), și în orice caz doresc training-uri cu “recunoaștere internațională” de la un brand cunoscut (de preferință made în UȘA) e clar că spațiul de manevra pentru cine nu are o mega-structura în spate devine din ce în ce mai mic.

Vor dispărea trainerii independenți?

În principiu, asta ar fi ceva pozitiv, cel puțin aparent: la un moment dat, de când domeniul training-ului a devenit atrăgător din punct de vedere economic, au apărut peste noapte un număr neprecizat de neolicentiati, profesori reprofilați, manageri la șomaj, care au citit câteva cărți sau au făcut un seminar de weekend și s-au proclamat traineri și coacheri.
Rezultatul este că, evident, clientul își vă da seama de lipsa de profesionalitate a acestora numai după unul sau mai multe training-uri nereușite; oricum este complet zăpăcit de un exces de oferta în care fiecare se lauda că este cel mai bun, că are cine știe cate certificări internaționale și oricum evaluează mai mult după broșuri decât după conținut.

Așadar, faptul că exista intenția de a face curățenie prin ridicarea standardelor și scoaterea din piață a incompetenților/neprofesioniștilor este desigur ceva bun.

Ridicarea standardelor sau ridicarea barierelor?

Din păcate, rezultatul inevitabil vă fi că un singur trainer freelancer, care vă trebui să îndeplinească aceleași condiții de certificări, ISO, aprobări, la fel că o corporație de training – știind că oricum nu are cum să prindă contractele cele mari – pur și simplu nu vă mai face fata și vă renunță, își vă schimba meseria sau se vă angaja la una dintre aceste companii mari.

Evident, e vorba de un proces economic global în care piață de training nu este decât o microfractiune, prin urmare nu avem cum să ne împotrivim; e vorba de un proces în care puterea vă trece de la state naționale la corporații multinaționale (dintre care multe au un buget mai mare decât unele tari) și, ne place sau nu, probabil, ne vor îndreptă spre o forma de comunism “de facto” în care singura cale de a supraviețui vă fi aceea de a te angaja la una dintre aceste corporații, daca nu vrei să mori de foame.
(nota: daca cineva crede că sunt exagerat în previziunile mele, ar trebui să se gândească că funcționarii de la comisiile de la Bruxelles care fixează standardele influențează viață a 400 de milioane de persoane fară să dea vreo justificare și fară să fie aleși de nimeni. Ar trebui un tratat mare pentru a explica anumite chestii, poate o să deschid un blog).

McDonald’s sau… McTraining?

McDonald este exemplul cel mai paradigmatic de a produce profit cu minim de efort, de a atinge aproape perfecțiunea în optimizarea resurselor și de a satisface oarecum nevoia clienților de a umple stomacul fară să se gândească prea mult, cu un produs garantat care arata la fel în în orice colt al lumii.
Întrebarea mea este: daca luam bucătari chinezi, italiani, francezi, romani, poate cu zeci de ani de experiență și un repertoriu propriu de farfurii și – din motive economice – îi obligam să pregătească cheesburger și Big Mac, chiar facem o treaba buna? Chiar asta este în avantajul clientului?
Adică, cu siguranță oferim un produs garantat, cu siguranță satisfacem oarecum nevoile nutriționale ale clientului, cu siguranță profitul vă fi mai mare, dar… ne dam seama ce se vă pierde?
În acest “dar” e țoață tristețea și îngrijorarea mea.

Ce pierdem?

Când văd cantitatea de traineri care în meseria lor nu fac altceva decât să repete (că papagalii) teoriile altora și citesc slide-uri în power point traduse de un program made în ușa (și, cu tot respectul, de multe ori niste banalități pe care mi-ar fi rușine să le spun…), mă tot gândesc că lumea spre care ne îndreptam nu îmi place deloc.

Și poate mai fac o alta previziune: în maximum 2-3 ani, nu numai că cei care gândesc cu capul lor și nu se supun logicii corporațiilor vor fi scoși economic din piață; pur și simplu se vă găsi o forma în care vă fi INTERZIS să se spună ceva diferit de ceea ce spun măriile companii.

Prețul standardizării

Nu e o noutate, orice dictatura a încercat să facă asta, și dictatura corporațiilor nu vă fi diferita.

Oricum, când vom fi obligați cu toți să mâncam hamburgeri cu carne modificata genetic (să se maximizeze profitul) și cartofi de plastic, să știți că eu o să fiu mereu undeva într-un subsol clandestin, gata să ofer grupărilor de rezistenta o farfurie de spaghetti alla carbonara sau de trenette al pesto. Rețete personale.

Cu respect,

Bruno

P.S.: O lămurire necesara.

Am împărtășit articolul cu câțiva prieteni înainte de a-l trimite, așa cum fac de obicei pentru a primi feedback, și mi s-a spus că transmite frustrare, negativitate, îngrijorare, agresivitate (lucruri cu care sunt de acord) și critică la adresa altor formatori (ceea ce nu este deloc adevărat: mulți sunt prietenii mei; ei nu au făcut altceva decât să se adapteze cerințelor pieței și sunt primii care îmi spun: „Bruno, o companie vrea certificare ISO, alta vrea aprobare CNFPA, alta vrea o licență internațională, alta vrea cursul la modă… dacă nu îi satisfac, nu primesc niciun contract”
Așadar, nu este deloc vorba de critică, ci de împărtășirea frustrării lor de a trebui să se supună anumitor reguli care devin din ce în ce mai sufocante și al căror singur scop – în opinia mea – este de a distruge orice inițiativă personală și orice gândire independentă.
Și, deși sunt foarte conștient de poziția mea privilegiată (nu consider formarea profesională o „afacere”, ci o modalitate de a comunica cu oamenii; am alte surse de venit; țin multe sesiuni de formare gratuite pentru studenți și astfel îmi pot permite să fac ce vreau), sunt oarecum îngrijorat de momentul în care – sub un pretext sau altul – mi se va interzice să vorbesc pentru că opiniile mele nu sunt „aliniate” cu cele ale corporațiilor.
Așa cum am spus, este vorba despre ceva mult mai mare și, probabil, de neoprit; două exemple, dintre milioane: în Italia stau la țară și, când sunt acolo, primesc întotdeauna ouă proaspete, abia ouate, de la vecina mea – o bătrână care are câteva găini.
Dar acum, asta nu mai este posibil… Pentru a-mi da ouăle, bătrâna trebuie să aibă: un certificat de la un medic veterinar, un certificat ISO, un certificat de conformitate cu standardele pentru clădirea în care sunt ținute găinile, un cod fiscal, o mașină pentru a ștampila ouăle cu data și cel puțin 50 de găini – doar ca să menționez ce îmi amintesc. Dacă încalcă vreuna dintre aceste cerințe, riscă amenzi care ar lăsa-o pe stradă. Rezultatul este că, atunci când îmi dă ouăle, luăm atâtea măsuri de precauție încât parcă am face contrabandă cu droguri… Desigur, toate acestea în numele „ridicării standardelor” și al „drepturilor consumatorilor”.

Un alt exemplu, care a fost larg discutat din cauza idioțeniei sale spectaculoase: un comerciant din Anglia a fost obligat să distrugă 5.000 de kiwi – perfecți și buni – pentru că erau cu un milimetru mai mici decât standardul impus de Bruxelles. Nici măcar nu i s-a permis să-i ofere cadou, deoarece amenda ar fi fost și mai mare. Vă rog să citiți articolul cu atenție, deoarece este un bun exemplu a ceea ce vreau să spun și a ceea ce ne așteaptă: http://www.express.co.uk/posts/view/50039/ Fructul de kiwi interzis de eurocrați pentru că era cu doar 1 mm prea mic
Și, oricum, nimic nu se compară cu Tratatul de la Lisabona, care ne va modela viitorul: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex:12007L/TXT

Aruncați o privire și întrebați-vă ce fel de oameni ar fi putut produce o astfel de nebunie (pe care majoritatea țărilor au aprobat-o fără a-și consulta cetățenii) și ce interese servesc aceștia.

Desigur, timpul va arăta dacă am avut dreptate sau dacă este doar un acces de paranoia.
Dar țineți minte: în orice perioadă istorică, când cei aflați la putere au încercat să controleze gândirea (iar corporațiile sunt adevărata putere astăzi) și să reducă la tăcere gândirea critică, ceea ce a urmat nu a fost niciodată plăcut. Și nu voi rata ocazia de a transmite acest mesaj atâta timp cât pot.